21 martie 2026, ora 20:45

Momente de coșmar pentru 50 de pasageri care călătoreau cu un autobuz de la Chișinău spre București. Un bărbat și-a pierdut viața, iar 15 persoane au fost rănite după ce autocarul s-a răsturnat în șanț. Tragedia s-a produs, azi dimineață, la hotarul județelor Galați cu Vaslui și se presupune că șoferul ar fi adormit la volan. TV8 a reușit să ia legătura cu unul dintre pasagerii autobuzului și vine cu detalii, care, atenție, vă pot afecta emoțional.

Tragedia a avut loc între localitățile Priponești și Tutova, fiind activat planul roșu de intervenție. Din primele cercetări poliția română a constatat decesul unui bărbat de 62 de ani, cetățean moldovean, care în momentul accidentului a fost proiectat în afara autocarului. Echipajele medicale sosite la fața locului nu au mai putut decât să constate decesul. Sergiu Marin, un tânăr profesor de limbi străine din Chișinău, ne-a spus că s-a născut în cămașă. 

Sergiu Marin, pasager: „Eu dormeam în acel moment, eram singur pe ambele locuri de la etajul 2. M-am trezit brusc de la cădere, pentru că autocarul s-a răsturnat pe dreapta. M-am trezit de la cădere. Mă durea tare capul și ochii, am văzut forte mult sânge.”

Bărbatul spune că în primele minute după accident în jur era multă panică.

Sergiu Marin, pasager: „Eram panicați toți. Cred că vreo 15 minute nu puteam să ieșim din autocar. Ulterior, un domn a spart geamul în locul special și am coborât toți.”

Sergiu Marin spune că a discutat cu un bărbat care stătea în față în momentul în care șoferul a pierdut controlul volanului. De la el a aflat că accidentul a fost unul banal.

Sergiu Marin, pasager: „A spus că a văzut cum șoferul încet încet mergea spre dreapta. El a adormit, s-a dus pe o parte și a căzut în prăpastie.”

Potrivit Ministerului Afacerilor Externe de la Chișinău, consulatul Republicii Moldova de peste Prut este în contact cu autoritățile române și unitățile medicale implicate.

21 martie 2026, ora 21:30

Documentarul „Drumul războiului 2: de la inimă la inimă” a pornit prin țară. Autorii peliculei Viorica Tataru și Andrei Captarenco au început cu orașul Ungheni, de unde este și protagonistul principal al filmului. Documentarul a emoționat publicul până la lacrimi, iar la final oamenii ne-au spus că opera este o mărturie vie a atrocităților din Ucraina și că au văzut războiul din alt unghi.

„-Copila a fost bătută de fasciști. Pe mama ei au înjunghiat-o. Apartamentul lor a fost vandalizat, nu au putut rămâne acolo, nu a rămas nimic. Pe copilă de ce au bătut-o? -Cum ți-au zis? Carne? -Da, au zis că sunt o bucată de carne.”

Pelicula de 79 de minute a provocat publicului diferite stări -de la emoții profunde, până la clipe în care oamenii au zâmbit, fiind siguri că adevărul va învinge.

„Toate aceste imagini mi-au trezit cele mai intense emoții, pentru că e una să auzi despre cum merge acolo războiul, altceva este când vezi atât de realistic, este greu săvorbesc despre asta.”

„-V-a emoționat filmul? -Da, desigur, eu greu mă emoționez dar să știți că uneori mă gândesc, să nu dea Domnul să fie așa ceva la noi, deci îi compătimesc foarte mult pe acești oameni.”

La premieră au venit și câteva refugiate din Ucraina. Larisa ne-a spus că filmul i-a deschis rana din suflet.

„Eu am plâns, eu am văzut ce se întâmplă la noi la Odesa, nu am putut să mă uit liniștită. Acolo este mult mai înficoșător decât ceea ce am văzut eu aici. Imaginați-vă, eu am ieșit odată la balcon și am văzut o rachetă, părea că se îndreaptă spre mine, spre balcon.”

Originar din Ungheni, aseară, la Palatul Culturii și-a făcut apariția și ministrul Culturii.

Cristian Jardan, ministrul Culturii: „Când vezi astfel de filme, îți dai seama că viața la noi, totuși, e bună, oamenii din Ucraina totuși în fiecare zi trăiesc așa. Mă tem că noi uităm de multe ori de ce se întâmplă. Patru ani în urmă am avut parte de o mobilizare extraordinară, e și normal timpul trece, dar e foarte bine să vedem și al doilea lucru foarte important, acest film arată ce oameni extraordinari avem.”

Tudor Procopciuc este unul dintre protagoniștii filmului și, probabil, unul dintre cei mai cunoscuți moldoveni în estul Ucrainei. În cei patru ani de voluntariat bărbatul a făcut zeci de curse spre localitățile de pe linia frontului cu alimente și bunuri pentru soldați, dar și civilii sărăciți de război.

„Și noi înfruntăm anumite greutăți dar dispare motivul să te mai plângi de viață, de greutăți, de problemele pe care noi le întâmpinăm, aici oamenii suferă mult mai mult, se confruntă cu probleme mult mai mari.”

Acasă este așteptat mereu de cei doi copii și soția Violeta.

„Doar cu rugăciune, cu Dumnezeu, am sperat și tot timpul am fost în legătură și știam că o să fie bine și se va întoarce acasă.”

Realizatorii documentarului, Viorica Tataru și Andrei Captarencă își propun să ajungă cu această caravană în fiecare localitate din țară, pentru a discuta direct cu oamenii despre ceea ce înseamnă războiul în țara vecină.